Politică locală
COMUNICAT DE PRESĂ: Mihai Lasca solicită renumărarea voturilor în toate secțiile din București și depune plângere penală pentru posibile nereguli electorale
COMUNICAT DE PRESĂ Partidul Patrioților Români (PPR)
București, 09.12.2025 – Partidul Patrioților Români (PPR) anunță că Mihai Lasca, președintele formațiunii și candidat în alegerile locale din Capitală, a depus astăzi o plângere penală la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București (DGPMB) și a transmis către Biroul Electoral de Circumscripție al Municipiului București (BECMB) o solicitare oficială de renumărare a voturilor în toate secțiile de votare, ca urmare a unor nereguli grave semnalate de alegători.
Potrivit sesizărilor primite, există mai multe secții de votare în care sistemul ROAEP indică 0 voturi, deși alegători reali, identificabili, au confirmat că au votat fizic în acele secții. Situații de acest tip au fost identificate în:
- Secția 94 – Școala Gimnazială Nicolae Titulescu
- Secția 1147 – Intrarea Crainicului nr. 3, Sector 6
- Secția 494 – București
- Secțiile 636–639 – Școala Gimnazială George Topârceanu
- Secțiile 162–164 – București
Aceste neconcordanțe ridică întrebări serioase cu privire la corectitudinea procesului electoral și la modul de centralizare a voturilor.
Mihai Lasca: “Nu putem accepta ca voturile oamenilor să dispară în sistem. Avem de-a face cu o problemă de sistem, nu cu o simplă eroare.”
În declarația oficială transmisă astăzi, președintele PPR afirmă:
„Am depus o plângere penală pentru că în mai multe secții de votare din București figurează zero voturi, deși cetățeni reali confirmă că au votat. Acest lucru nu poate fi tratat ca o simplă eroare tehnică. Când același tipar apare în secții diferite, vorbim de o problemă de sistem. Voturile românilor nu pot dispărea fără urmă.”
„Solicit renumărarea voturilor în toate secțiile din Municipiul București. Dacă există suspiciuni în câteva secții, atunci este necesar să se verifice întregul proces. Transparența este singura soluție.”
Plângere penală și solicitare oficială: PPR cere verificări urgente
Plângerea penală depusă la DGPMB vizează posibile fapte precum:
- falsificarea documentelor electorale,
- falsificarea rezultatelor votării,
- împiedicarea exercitării drepturilor electorale,
- transmiterea eronată sau intenționată a datelor electorale,
- orice alte fapte care pot afecta integritatea procesului electoral.
În paralel, solicitarea transmisă Biroului Electoral de Circumscripție cere:
- verificarea proceselor-verbale,
- compararea listelor electorale cu datele din sistem,
- clarificarea discrepanțelor,
- renumărarea voturilor în toate secțiile din Capitală, conform art. 98–101 din Legea 115/2015.
Declarație suplimentară Mihai Lasca: “Românii sunt sătui să li se spună că ‘așa funcționează sistemul’. Sistemul trebuie să răspundă, nu cetățeanul.”
În declarația sa extinsă, Lasca subliniază:
„Suntem în 2025 și încă ne confruntăm cu probleme fundamentale ale procesului electoral. Românii sunt sătui să li se spună că ‘așa funcționează sistemul’. Sistemul trebuie să răspundă în fața cetățeanului, nu invers. Atunci când mai multe secții afișează aceeași anomalie, nu mai este vorba de un incident izolat — vorbim despre o disfuncționalitate care trebuie investigată serios.”
„PPR va apăra fiecare vot. Indiferent de rezultat, corectitudinea procesului este esențială pentru democrație.”
Context: nereguli electorale repetate în ultimii ani
PPR amintește că nereguli de acest tip nu sunt o noutate în România. În ultimii ani au fost semnalate:
- diferențe între numărul de semnături și numărul de voturi,
- procese-verbale completate greșit sau neconform,
- voturi valabile transformate în voturi nule,
- erori în sistemele electronice de raportare,
- situații în care camerele video nu au funcționat sau nu s-au pus la dispoziție înregistrările.
Aceste episoade contribuie la erodarea încrederii cetățenilor în procesul electoral și impun o reformă profundă a sistemului de monitorizare și centralizare a voturilor.
Mesajul final al lui Mihai Lasca: “Votul cetățeanului nu este opțional, nu este negociabil și nu este o cifră care poate fi ștearsă.”
În încheierea comunicatului, Lasca transmite:
„Votul românilor este sacru. Nu vom accepta ca el să fie ignorat, manipulat sau șters din sistem. Vom duce acest demers până la capăt și vom folosi toate instrumentele legale pentru a ne asigura că votul fiecărui cetățean este respectat.”
Politică locală
Dan Andronic denunţă manipularea celor de la G4Media! Cum a fost inventată acuzația la adresa ambasadoarei SUA
O relatare publicată de The Wall Street Journal despre ambasadoarea Statelor Unite în Grecia, Kimberly Guilfoyle, a produs rapid ecouri în presa din România. Numai că între ceea ce relatează publicația americană și concluzia afișată în titlul ales de G4Media există o diferență importantă, susține jurnalistul Dan Andronic într-un editorial publicat sâmbătă de Evenimentul Zilei.
Controversa pornește de la o cină desfășurată în luna martie, la Atena, la care au participat oficiali americani și greci. Potrivit relatării WSJ, în timpul unei dispute cu ministrul grec al Energiei, Stavros Papastavrou, Guilfoyle s-ar fi referit la apropiata cădere a guvernului român și ar fi spus că Statele Unite pot face același lucru și altor țări. Relatarea se bazează pe mărturia unei persoane prezente la cină și pe persoane cărora le-ar fi fost povestit ulterior episodul. Avocatul ambasadoarei a contestat descrierea conversației.
Problema semnalată de Andronic apare însă în momentul în care această relatare ajunge în România.
G4Media a titrat că ambasadoarea „a declarat că SUA ar fi fost implicată în demiterea guvernului Bolojan, potrivit Wall Street Journal”. Mai departe, publicația a legat episodul de Coridorul Vertical de Gaze și de poziția fostului premier Ilie Bolojan față de achiziționarea gazelor naturale lichefiate americane.
Ce spune sursa și ce spune titlul?
Aici se află miezul criticii formulate de Dan Andronic.
Potrivit analizei sale, articolul WSJ relatează conversația atribuită ambasadoarei, dar nu formulează explicit concluzia că Statele Unite au provocat demiterea lui Ilie Bolojan. Mai mult, Andronic subliniază că numele lui Bolojan nu apare în pasajele din investigația americană referitoare la România și că elementele privind opoziția față de Coridorul Vertical, Nova sau proiectul de la Doicești sunt introduse în relatarea G4Media, nu prezentate de WSJ ca dovezi ale unei operațiuni americane de schimbare a guvernului.
Diferența nu este una minoră.
Una este să relatezi că un diplomat american ar fi făcut o afirmație ambiguă și extrem de controversată despre capacitatea SUA de a influența situația politică din alte state. Alta este să transformi acea afirmație într-o concluzie potrivit căreia Washingtonul „ar fi fost implicat în demiterea guvernului Bolojan”.
Chiar o relatare separată a subiectului de către SpotMedia introduce o precizare importantă: informațiile publicate de WSJ nu stabilesc că Statele Unite au provocat demiterea Guvernului Bolojan, ci relatează ceea ce sursele publicației americane susțin că ar fi spus ambasadoarea.
O problemă de cronologie
Editorialul EVZ atrage atenția și asupra cronologiei. Conversația de la Atena ar fi avut loc în martie 2026, în timp ce căderea Guvernului Bolojan s-a produs ulterior. În relatarea WSJ se vorbește, de altfel, despre „prăbușirea iminentă” a guvernului român, nu despre un guvern deja înlăturat.
Este o nuanță esențială pentru interpretarea replicii.
Dacă afirmația atribuită ambasadoarei este autentică, ea rămâne suficient de gravă pentru a merita explicații și investigație jurnalistică. Dar gravitatea unei declarații nu dispensează presa de obligația de a delimita ceea ce știe de ceea ce deduce.
Tocmai aici devine problematică construcția jurnalistică criticată de Andronic: o informație reală este pusă alături de alte informații și interpretări, iar rezultatul poate crea impresia că toate beneficiază de autoritatea și confirmarea The Wall Street Journal.
Nu beneficiază.
De la informație la scenariu
G4Media introduce în continuarea articolului informații despre Coridorul Vertical de Gaze, despre gazele americane, despre demersurile fostului ministru Bogdan Ivan și despre poziția Guvernului Bolojan. Publicația afirmă că solicitările privind achiziția de GNL american au fost temperate de Cotroceni și Palatul Victoria din cauza întrebărilor privind prețul și oportunitatea economică.
Acestea pot constitui subiecte jurnalistice legitime și pot fi analizate separat.
Problema apare atunci când asocierea lor cu investigația WSJ riscă să transforme o succesiune de informații într-o relație de cauzalitate pe care sursa americană nu o demonstrează.
Cu alte cuvinte, faptul că A, B și C sunt adevărate nu demonstrează automat că A a provocat B prin intermediul lui C.
Este exact tipul de diferență pe care presa ar trebui să o explice cititorului, nu să o lase ascunsă între titlu, context și interpretare.
Un titlu mai categoric decât dovezile prezentate
Dan Andronic formulează acuzația într-un limbaj mult mai dur, vorbind despre o „manipulare grosolană”. Dincolo de calificativul editorial al jurnalistului, există însă o problemă concretă care poate fi verificată direct: titlul G4Media afirmă că ambasadoarea „a declarat că SUA ar fi fost implicată în demiterea guvernului Bolojan”, în timp ce pasajul WSJ reprodus chiar de G4Media nu conține această formulare explicită.
Iar aici standardul jurnalistic ar trebui să fie simplu: cu cât acuzația este mai gravă, cu atât formularea trebuie să fie mai precisă.
A susține existența unei intervenții americane în schimbarea unui guvern din România este o acuzație majoră. Pentru o asemenea concluzie este nevoie de dovezi pe măsură, nu doar de un citat controversat, de o cronologie și de mai multe informații conexe puse una lângă alta.
Editorialul integral al lui Dan Andronic poate fi citit în Evenimentul Zilei – „Manipulare grosolană a G4Media cu articolul din WSJ. Cum a fost inventată acuzația la adresa ambasadoarei SUA”.
În definitiv, cazul ridică o întrebare mai largă decât disputa dintre două publicații: unde se termină relatarea și unde începe interpretarea? Presa are dreptul să formuleze ipoteze, să lege informații și să investigheze posibile conexiuni. Dar atunci când ipoteza ajunge în titlu prezentată aproape ca o concluzie atribuită unei surse externe de mare prestigiu, cititorul trebuie să poată distinge foarte clar ce a spus efectiv sursa și ce reprezintă interpretarea redacției.
În acest caz, tocmai această graniță este cea contestată.
Politică locală
Buletinul de analize pe înțelesul începătorilor, într-o seară liniștită
Plicul cu rezultate stă pe masa din hol de la prânz. Seara, când copiii dorm sau televizorul e oprit, îl deschizi și te uiți la rândurile de numere, abrevieri și săgeți mici. Unele valori au o literă în dreptul lor, altele stau în siguranță între două limite. Te simți ca într-un test la o materie pe care nu ai studiat-o. Nu ești singurul, iar buna veste este că nu trebuie să schimbi nimic în viața ta ca să înțelegi o foaie de analize. Ai nevoie doar de o seară calmă, de un creion și de câteva reguli simple, pe care le parcurgem aici pas cu pas.
Pasul 1: citește antetul înainte de cifre
Primul gest corect nu este să cauți cifrele roșii, ci să te uiți la partea de sus a paginii. Acolo sunt data recoltării, ora, tipul probei și uneori mențiuni precum a jeun sau la întâmplare. Aceste detalii contează, pentru că aceeași analiză poate arăta diferit dacă ai mâncat sau nu înainte, dacă ai făcut efort sau dacă proba a stat prea mult până la laborator.
Verifică apoi numele tău, data nașterii și dacă analizele cerute de medic sunt cele efectiv făcute. Se întâmplă, rar, ca un rând să lipsească sau să fie trecut sub alt nume. Dacă totul se potrivește, poți trece la cifre cu mai multă încredere. Iar dacă ceva nu e clar, notează-l într-un colț al foii; la consultație vei avea ceva concret de întrebat.
Un alt obicei bun este să notezi, înainte de a deschide plicul, de ce ai făcut analizele. A fost un control de rutină, un simptom, o cerință pentru un angajator sau o monitorizare? Răspunsul schimbă felul în care citești rezultatul, pentru că aceleași numere au altă greutate într-un context sau în altul.
Pasul 2: ce înseamnă intervalul de referință
Lângă fiecare valoare apare un interval, numit de referință. Mulți îl citesc ca pe o limită ferm trasată: în interior e bine, în afară e rău. În realitate, intervalul arată unde se află, de obicei, majoritatea oamenilor sănătoși, iar fiecare laborator își poate stabili propriile limite, în funcție de aparat și de metodă. De aceea nu compara valori de la laboratoare diferite fără să te uiți la intervalul fiecăruia.
O valoare puțin în afara intervalului nu înseamnă automat o boală. Poate fi o variație normală, un efect al unei mese recente sau al unei nopți nedormite. Cel care poate pune cifra în context este medicul, care cunoaște istoricul tău. Tu poți, în schimb, să observi tendințele: dacă la analizele anterioare valoarea era aceeași sau se schimbă încet, informația este utilă pentru discuția de la cabinet.
Nu uita că unele valori se modifică natural cu vârsta, cu sezonul sau cu perioada ciclului la femei, așa că o schimbare mică nu spune neapărat ceva grav. Pune rezultatele cele mai noi lângă cele vechi, pe aceeași masă, și întreabă-te simplu: ce s-a mișcat? Dacă ai un caiet, desenează un mic tabel cu data și valoarea pentru două sau trei analize pe care le repeți des. Aspectul unui tabel, chiar și neîngrijit, e mult mai liniștitor decât o grămadă de foi împrăștiate.
Pasul 3: analiza urinii, o poveste în trei rânduri
Mulți încep cu sângele și uită că urina spune și ea ceva. Rezultatul unei probe de urină are de obicei trei părți: aspectul (culoare, transparență), partea chimică (câteva valori citite cu o bandeletă) și, uneori, examenul la microscop. Fiecare are rolul ei și nu le interpretezi izolat.
Pentru cine vrea să înțeleagă cum se recoltează corect o probă și ce urmărește laboratorul, există o întreagă secțiune despre analizele de urină și alte probe, scrisă pe înțelesul cititorului obișnuit. Reține oricum o regulă practică: recipientul se ia steril, de la farmacie sau laborator, se recoltează de la mijlocul jetului după spălarea mâinilor și se duce rapid la laborator. Greșelile de recoltare sunt printre cele mai frecvente motive pentru rezultate care pot induce în eroare.
Dimineața, prima urină este de obicei cea mai concentrată, motiv pentru care laboratoarele o preferă. Dacă ai luat medicamente sau suplimente în ziua respectivă, spune-le la recoltare; unele pot schimba culoarea sau valorile din probă. Iar dacă ai avut febră sau ai băut multă apă înainte, menționează și asta, pentru a ajuta la interpretare.
Pasul 4: hemoleucograma, privită calm
Hemoleucograma este analiza cea mai comună și cea care arată cele mai multe rânduri. Include numărul globulelor roșii, al celor albe și al plachetelor, plus câteva valori derivate. La început, nu încerca să le memorezi pe toate. Alege trei sau patru și află pentru ce servesc: hemoglobina, globulele albe, plachetele și hematocritul.
Citește-le ca pe o poveste de ansamblu. Dacă mai multe valori se mișcă în aceeași direcție, vorbesc mai mult decât una singură aflată la limită. Iar dacă ai dubii, nu lăsa o singură cifră să-ți strice seara; notează întrebarea și așteaptă discuția cu specialistul. Căutatul pe internet până la miezul nopții produce, de regulă, mai multă neliniște decât răspunsuri.
Un exemplu simplu: dacă hemoglobina este ușor sub limită, dar ai fost răcit recent și ai dormit puțin, medicul poate cere o repetare peste câteva săptămâni, nu o investigație imediată. Pentru tine, partea cea mai utilă este să știi că repetarea nu e un semn de alarmă, ci o metodă obișnuită de a separa o variație trecătoare de una care persistă.
Pasul 5: rândurile mai rar întâlnite, ca reticulocitele
Uneori pe buletin apar valori pe care nu le-ai mai văzut, iar prima reacție este panica. Un exemplu este numărul reticulocitelor, adică al globulelor roșii tinere. Nu apare în orice analiză, ci doar atunci când medicul vrea să vadă cum își reface organismul celulele roșii.
Dacă vrei să înțelegi ce anume reprezintă și de ce se cere, există un material de pe medicalazi.ro despre reticulocite, scris fără jargon. Nu este nevoie să devii specialist, ci doar să știi că o astfel de valoare completează tabloul, nu îl stabilește singură. Dacă medicul a cerut-o, are un motiv, iar răspunsul îl vei primi la consultație, nu din interpretarea unui singur rând.
La fel stau lucrurile cu multe alte rânduri mai puțin obișnuite, de la anumiți hormoni la markeri speciali. Dacă numele nu-ți spune nimic, nu te rușina să întrebi la laborator sau la cabinet ce reprezintă. Personalul este obișnuit cu astfel de întrebări și răspunde, de regulă, cu bunăvoință. Cu cât mai concretă e întrebarea, cu atât mai util este răspunsul.
Pasul 6: ce să nu faci cu foaia în mână
Există câteva reflexe care par utile, dar creează probleme. Nu începe un supliment sau o dietă strictă pe baza unei valori citite de unul singur. Nu opri un tratament dat de medic pentru că o cifră ți s-a părut bună. Nu compara fiecare rând cu rezultatele unui prieten, pentru că fiecare organism e altfel și fiecare analiză are propriul context.
Un alt reflex este să interpretezi rezultatele prin prisma a ceea ce ai citit pe forumuri. Acolo apar, de obicei, cazurile extreme, nu cele banale. Mult mai util este să-ți formulezi două sau trei întrebări simple pentru medic: ce înseamnă valoarea aceasta pentru mine, dacă e nevoie de repetarea analizei și când, și dacă trebuie să schimb ceva în rutina zilnică. Atât. Nu e nevoie de mai mult ca să pornești discuția corect.
Dacă mergi la consultație împreună cu cineva apropiat, cere-i să noteze ce spune medicul. În cabinet, emoțiile fac ca multe detalii să se piardă, iar un al doilea om atent ajută. După ce ai ieșit, recitiți împreună notele și completați golurile, cât încă este proaspăt în minte.
Un mic ritual, fără să schimbi totul în casă
Nu e nevoie de o revoluție în rutina ta ca să te simți mai stăpân pe propriile analize. Pentru început, un dosar și un creion sunt suficiente. Restul vine singur, pe măsură ce vezi că rezultatele încep să-ți spună o poveste coerentă, de la un an la altul, și nu mai sunt doar o grămadă de cifre primite la ghișeu. Poți începe cu obiceiuri minuscule:
- Păstrează toate buletinele într-un dosar, în ordine cronologică, ca să poți compara ușor valorile între ani.
- Scrie pe prima pagină data, motivul analizei și eventualele simptome, ca să-ți amintești contextul.
- Fă fotografii clare ale rezultatelor și păstrează-le pe telefon, într-un album separat, pentru consultații.
- Notează întrebările într-o aplicație simplă de notițe și bifează-le după ce primești răspunsul.
- Repetă recoltarea în aceleași condiții, la aceeași oră și cu același tip de pregătire, atunci când se compară valorile.
Ce faci mâine dimineață
După ce ai citit foaia o dată, închide-o și lasă-o până dimineață. A doua zi, cu mintea odihnită, o recitești și vezi dacă întrebările îți rămân aceleași. Dacă ai rezultate care ți se par neobișnuite, sună la cabinet și programează un consult, fără să aștepți luni de zile. Dacă totul arată în regulă, mulțumește-ți pentru că ai avut răbdarea să înțelegi ceva în loc să-l ignori. Și păstrează dosarul: peste un an îți va fi de mare folos.
Politică locală
Nicușor Dan a făcut desemnarea. De acum, răspunsul trebuie să vină din Parlament
România are, în sfârșit, un premier desemnat. După luni de blocaj politic, consultări și negocieri fără o majoritate clară, președintele Nicușor Dan a pus pe masă un nume: Siegfried Mureșan. De aici înainte, însă, criza politică intră într-o etapă diferită.
Președintele și-a exercitat atribuția constituțională de a desemna un candidat pentru funcția de prim-ministru. Siegfried Mureșan a acceptat, iar PNL, USR și UDMR și-au anunțat susținerea pentru el. Problema este că aceste trei partide nu au, singure, suficiente voturi pentru a instala Guvernul. Aici începe adevăratul test pentru Parlament.
Cotroceniul a pus un nume pe masă. Parlamentul trebuie să dea un răspuns
Nicușor Dan a recunoscut deschis că nu există o majoritate parlamentară conturată. Tocmai de aceea, după consultările cu formațiunile politice, a ales candidatul care, potrivit declarațiilor sale, a strâns cele mai multe susțineri dintre variantele discutate: Siegfried Mureșan.
Din momentul desemnării, centrul de greutate al crizei se mută inevitabil de la Palatul Cotroceni către Palatul Parlamentului. Acolo trebuie găsite voturile, negociat programul de guvernare și decis dacă România primește un Guvern cu puteri depline sau dacă blocajul politic continuă.
170 de voturi nu înseamnă majoritate
PNL, USR și UDMR îl susțin pe Siegfried Mureșan, dar împreună dispun de aproximativ 170 de voturi. Pentru învestirea Guvernului sunt necesare 233. Diferența nu poate fi acoperită de președinte, ci numai politic, prin negocieri și prin voturile parlamentarilor.
Din acest moment, fiecare partid parlamentar trebuie să explice nu doar ce candidat nu dorește, ci și ce soluție concretă propune pentru formarea unei majorități. România nu poate rămâne la nesfârșit într-o succesiune de nominalizări respinse, mandate depuse și negocieri fără rezultat.
Urmează testul partidelor
Siegfried Mureșan are acum misiunea de a construi programul și echipa cu care să meargă în fața Parlamentului. A anunțat deja că lucrează împreună cu PNL, USR și UDMR la programul de guvernare. Dar indiferent cât de bun sau slab va fi acel program, verdictul nu se va da la Cotroceni. Se va da prin vot.
Iar acest lucru schimbă întrebarea politică a următoarelor zile. Nu mai este suficient să întrebăm pe cine desemnează președintele, ci ce fac partidele cu desemnarea pe care o au în față. O susțin? O resping? Negociază? Propun o formulă alternativă capabilă să strângă o majoritate? Sunt dispuse la compromis sau preferă prelungirea crizei? Aceste răspunsuri trebuie să vină din Parlament.
România are nevoie de o majoritate, nu doar de încă un nume
Criza actuală nu este, în esență, doar o criză de persoane. Este o criză de majoritate. Poți schimba numele premierului desemnat, dar aritmetica parlamentară rămâne aceeași atât timp cât partidele nu ajung la o formulă care să strângă suficiente voturi.
Nicușor Dan a făcut desemnarea. Siegfried Mureșan a acceptat-o. PNL, USR și UDMR și-au anunțat susținerea și au început discuțiile pentru programul de guvernare. Urmează Parlamentul.
Iar dacă un nou Guvern nu va putea fi învestit, explicația va trebui căutată în primul rând în voturile care există sau nu există în Legislativ și în capacitatea partidelor de a construi o majoritate.
Pentru că, din acest moment, întrebarea esențială nu mai este cine intră la consultări la Cotroceni. Întrebarea este cine ridică mâna în Parlament.
-
Uncategorizedacum 6 zileBlack Friday 2026, cea mai mare ediție de până acum în România: peste 250 de magazine participante și 50 de zile de reduceri
-
Uncategorizedacum 6 zileZyxel Networks lansează seria de switch-uri XS1935 pentru a elimina blocajele din rețea pentru IMM-urile în creștere
-
Uncategorizedacum 7 zileMobilă la comandă București: cum alegi producătorul potrivit pentru casa ta
-
Uncategorizedacum 5 zile
Scuze, fani ai genului Horror – Samsung face experiența de vizionare de Halloween înfricoșător de bună!
-
Uncategorizedacum 7 zileMasaj de relaxare: 10 beneficii pentru corp, minte și reducerea stresului
-
Uncategorizedacum 3 zile
Ce caută românii pe Google de Black Friday
-
Afaceriacum 3 zileFPIOR: Patronatele nu vor susține o nouă creștere a salariului minim în actualele condiții fiscale. „Statul încasează aproape 300 de lei pentru fiecare 200 de lei promiși cetățeanului”
-
Uncategorizedacum 2 zileBlack Friday la Xiaomi: printre cele mai mari reduceri ale anului, discounturi de până la 50% și produse star la ofertă

